Un gând de bine, bucurie, surpriză, emoție se așterne azi peste sufletele și chipurile noastre.
Un timp al cunoașterii, al aprofundării, al evaluării și al împărtășirii a fost ieri. Azi, tot noi, dar mai altfel… O altă perspectivă asupra zilei, un alt timp, mai matur, s-a așternut undeva în ființa noastră.
Cu 10 ani în urmă… alergam printre cursuri și seminarii, rugam timpul să zăbovească mai mult, poate zâmbeam cu mai multă putere; exuberanța tinereții ne alimenta sufletele cu speranță.
Necesitatea de a ne construi un ideal, ne-a impulsionat pașii spre educație, acolo unde cunoașterea pare să nu se oprească; colegi noi, profesori diferiți (cu balade țesute în jurul personalității lor), emoții (care mai de care mai intensă… căci materia pentru o evaluare era de prea puține ori terminată), proiecte (din pricina cărora uneori somnul nici nu mai exista), cursuri (scrise cu migală, sau împrumutate) legăminte și NOI cu tot ce presupune viața unui student… – așa am petrecut ani frumoși, și acel timp ne-a făcut mai buni.
Mereu învățăm pentru a dărui și dăruim pentru că IUBIM.
10 ani îi căutăm în gândurile trezite de memorie, zâmbim … și derulăm filmul anilor petrecuți pe băncile facultății… acel IERI, ne găsesc ASTĂZI, dinamici, conștienți și responsabili.
10 ani plini de amintirile noastre se împlinesc acum. Și bucuria revederii e nespusă. Credem că cel mai mult ar trebui să prețuim clipa prezentă, pentru că, am reușit să schimbăm din nou timpul de ieri cu timpul de azi și chiar dacă, doar pentru câteva ore ne-am transpus în noi, cei de ieri, înseamnă că am câștigat enorm! Inimile noastre au energia necesară regenerării. Pentru toate acestea, pentru toată sănătatea care ne brăzdează trupul, pentru toate realizările adăugate cu succes în ramurile copacului istoriei noastre, îi mulțumim lui Dumnezeu.
Și ne mulțumim unii altora că, din tumultul vieții am desprins timpul regăsirii și ni l-am oferit necondiționat spre bucurie, amintire, redescoperire.
Mulțumim preoților profesori care ne-au fost mentori pentru trup și pentru suflet.
Astăzi fiecare dintre noi, pe făgașuri diferite, clădim zi de zi edificiul uman și spiritual cu „pietre nestemate”, luate cu grijă din tezaurul ce l-au imprimat în noi profesorii și mentorii. Lecțiile de la catedră, de ieri, astăzi s-au transformat în noi în lecții de viață, în profesionalism și altruism. Pentru toate darurile și harurile primite UN MARE MULȚUMESC tuturor, iar Bunul Dumnezeu să dăruiască fiecărei persoane în parte bucuria împlinirii misiunii lor. Deo gratias!
Sr. Liliana Ieremia