Gaudeamus igitur
Iuvenes dum sumus
Post iucundam iuventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus
Pe data de 26 mai 2017 studenţii anului III ai Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, specializarea Asistenţă Socială, au spus „Prezent” pentru ultima dată! Ne-au stat alături profesori, familie, prieteni dar şi colegi, ce în anii viitori se vor mândri la rândul lor, cu titulatura de absolvent teolog! Au fost momente pline de incărcătură emoţională deoarece, iată a sosit clipa în care ne luăm rămas bun de la această facultate! Aceşti ani au trecut repede. Acum trei ani păşeam cu speranţă şi bucurie, încrezători în noul drum pe care aveam să-l parcurgem, dar totuşi timizi! Momentul în care a trebuit să ne prezentăm în faţa colegilor și a profesorilor, a spart gheaţa emoţiilor, însă nici nu ne amintim daca ce am spus era conform cu realitatea. Începea pentru noi o nouă etapă pe care aşteptam să o descoperim. Parcă mai ieri ne uitam stângaci la orar şi căutam pe cineva să ne iniţieze, oferindu-ne explicaţiile necesare. Am învăţat de săptămâna pară şi impară, de seminarii, cursuri sau de ferestrele lungi şi dese din orar ce ne-au oferit şansa să ne cunoaştem şi să ne împrietenim. Cu greu ne-am conformat programului, era greu să ne păstrăm atenţia pe noua durată a cursurilor de două ore. Internetul nu mai era sursa principală de inspiraţie, ci trebuia să apelăm la cărţi, iar laptopul a fost înlocuit cu mersul la B.C.U. Scurtele referate cu care ne prezentam în liceu s-au transformat în lungi ore de studiu și multe bătăi de cap.
Toate acestea au trecut, în inima noastră rămând doar amintiri deosebite! Cursul festiv a fost prezidat de pr. Fabian Doboş, îndrumătorul nostru de an, ce a expus întregii audienţe problema Curiozităţii în ziua de astăzi. Folosind cuvinte simple, a prezentat în mod complex modul şi dimensiunile curiozităţii contemporane, ce adeseori nu reprezintă doar o virtute ce trebuie să se intersecteze cu autentica cunoaştere a lui Dumnezeu, ci şi un element dezbinator între oameni. De la cunoaşterea bună, trădată printr-o sete de acumulare academică, până la curiozitatea rea, îndreptată spre a dezgoli intimităţile, pentru a neutraliza orice barieră personală a celuilalt, s-a expus toată paleta de chestiuni referitoare la această interesantă dar neglijată temă.
Cuvinte de mulţumire au fost spuse din inimă, însă nu ştim sigur dacă ele sunt suficiente pentru a descrie simţămintele noastre pentru mentorii care ne-au ghidat în toţi aceşti trei ani. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toţi domnii profesori şi pentru toate momentele, fiind încrezători că tot ce am învăţăt în acest parcurs ne va ajuta în celelalte etape ce le vom parcurge de acum. Încercăm să luăm ce e mai bun pentru noi şi să uităm inconvenienţele sistemului, să privim cu seninătate şi speranţă spre viitor. Trebuie să ne considerăm privilegiaţi pentru tot ceea ce am primit de la această facultate prin intermediul domnilor profesori. Pe lângă ştiinţă, am învăţat şi ce înseamnă viaţa, aşa că mulţumită experienţei din facultate păşim cu paşi mai siguri în viaţă.
Sistemul românesc are nevoie de specialişti cu adevărat pregătiţi, iar noi sperăm să ne ridicăm la standardele impuse şi peste ani şi ani să putem spune cu aceeaşi mândrie ca şi astăzi: „Suntem absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, Iaşi!”.
Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore.
Eusebiu Cherecheş