În perioada 10-14 aprilie 2025, un grup de studenți ai Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, însoțiți de pr. Iosif Iacob, au participat cu mult entuziasm și un rucsac în spate la pelerinajul organizat în Roma, cu ocazia Jubileului ce este în plină desfășurare.
Cetatea Eternă a fost, este și va rămâne un loc încărcat de istorie, purtător de haruri și comori ce așteaptă să fie descoperite. Roma, pentru creștini, nu este o simplă destinație turistică, ci este locul ce reunește popoare, apropie sufletele de rădăcinile credinței, devenind un prilej de aducere aminte prin toate colțurile încărcate de importante istorii.
Ziua de joi, 10 aprilie, a marcat începutul unor zile pline de roade și transformări sufletești. Am pășit plini de emoții și deschiși spre tot ce are Roma să ne ofere. Am avut bucuria să îi întâlnim și pe studenții din cadrul Facultății noastre ce desfășoară în prezent o experiență Erasmus în Roma.
În dimineața zilei de vineri, 11 aprilie, pașii ne-au condus în Lateran. Bazilica Sfântul Ioan din Lateran este locul multor evenimente istorice, o mărturie vie a perseverenței creștinilor. Se înalță cu o măreție tăcută, purtând în zidurile ei suflul a aproape două milenii de istorie și credință. Înălțată în secolul al IV-lea, din voința împăratului Constantin cel Mare, ea a fost prima biserică creștină oficială, devenind catedrala Papei, episcopul Romei.
În umbra Bazilicii se află Baptisteriul Sfântului Ioan, locul în care odinioară erau botezați creștinii în noaptea Învierii. Pășind în această clădire, am realizat că nu e doar o relicvă istorică, ci este un spațiu în care timpul se topește-n veșnicie. Clădirea sa în formă octogonală – simbol al noii creații, a celei de-a opta zi – cuprinde în centrul său un bazin de marmură roșie, unde generații de creștini au fost renăscute din apă și Duh. Cupola sa pare să plutească, sprijinită de coloane antice, iar mozaicurile din tavan și inscripțiile în latină amplifică misterul.
Pelerinajul este o ocazie deosebită pentru a te odihni în liniștea și pacea oferite de armonia lui Dumnezeu. Biserica este o casă a sufletului și, cum spunea fericitul Vladimir Ghika, „un suflet este frumos când arată ca o Biserică și o Biserică este frumoasă atunci când arată ca un suflet creștin”. Pelerinajul te poate transforma într-o Biserică pentru cel de lângă tine.
Bazilica Santa Maria Maggiore este cea mai veche și mai măreață dintre bisericile dedicate Fecioarei Maria, ridicată în secolul al V-lea, la scurt timp după Conciliul de la Efes (431), care a proclamat-o solemn pe Maria drept Theotokos — Născătoare de Dumnezeu. Legenda spune că într-o noapte de august a căzut zâpadă iar în locul în care s-a construit această bazilică, numită mult timp „Bazilica Neprihănitei Zăpezi”.
O experiență emoționantă, ca pregătire pentru Săptămâna Pătimirii, a fost ocazia de a simți un strop din durerea Mântuitorului prin urcarea în genunchi a celor 28 de trepte a Scării Sfinte, trepte din scara pe care Isus a urcat în palatul lui Pilat din Ierusalim, în ziua în care a fost condamnat la moarte.
Roma este o punte de legătură între suferință și perseverență, înțelegerea trecutului tumultos și căutări continue. O altă bazilică în care am avut ocazia să pășim este una ascunsă într-un colț liniștit al Romei, departe de forfota turistică, Santa Croce in Gerusalemme. Este o bazilică ce ne-a îmbogățit pelerinajul, o oază de liniște unde pământul sfânt a fost adus, literalmente, în inima Europei. Fondată în secolul al IV-lea de împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, bazilica a fost ridicată pentru a păstra cele mai prețioase relicve ale Patimii lui Cristos, aduse chiar de la Ierusalim.
Ziua am încheiat-o la sfânta Liturghie în Biserica San Vitale, un templu al întâlnirii și al rugăciunii românilor în inima Romei. Din exterior, clădirea pare simplă, aproape austeră. Dar, odată trecut pragul, privirea este absorbită de o lume de aur și culoare, unde pereții nu mai sunt piatră, ci rugăciune tăcută. Tăcerea poate oferi multe răspunsuri la căutările ce macină mintea și inima unui tânăr, tăcerea dă spațiu rugăciunii. Rugăciunea dă odihnă sufletului.
Sâmbătă, 12 aprilie, am pășit dincolo de zidurile vechii Rome, pe locul unde, potrivit tradiției, a fost înmormântat Apostolul Neamurilor, sfântul Paul, Bazilica San Paolo fuori le Mura. Este una dintre cele patru bazilici papale și a doua ca mărime după Bazilica Sfântul Petru.
Coloanele sale imense, aliniate ca niște rugăciuni de piatră, conduc pașii pelerinilor spre altarul monumental la picioarele căruia se află mormântul Sfântului Paul, încununat de o marmură albă și aur. Bazilica este un ecou al curajului de care a dat dovadă Apostolul Neamurilor pentru a păzi și vesti Adevărul.
Coloseum, un simbol al Romei, a fost un alt obiectiv încărcat de lecții de istorie. Peste 50.000 de spectatori umpleau odinioară tribunele sale, aclamând spectacole grandioase, lupte de gladiatori, execuții publice. Piatra, încărcată de ecoul sângelui și cruzimii, evidențiază în acest monument rezistența în timp. Mergând pe străzile pietruite ce înconjoară Coloseumul, am ajuns la Biserica Sfântului Bartolomeu. Aici, stilul baroc oferă un farmec deosebit bisericii ce păstrează în cripta sa nu doar relicvele Sfântului Bartolomeu, ci și mărturia de credință a martirilor.
Plimbarea pe Podul Vittorio Emanuele, podul ce leagă cele două maluri ale Tibrului, spre Fontana di Trevi a fost o ocazie de a simți bucuria de a fi împreună și a pătrunde în atmosfera orașului. Am încheiat ziua la Bazilica San Vitale unde, alături de comunitatea italiană, am adus mulțumire lui Dumnezeu pentru aceste zile prin participarea la Sfânta Liturghie.
Duminica Floriilor a fost cu adevărat aparte. Dis de dimineață am pornit spre Bazilica Sfântu Petru pentru a participa la Sfânta Liturghie din această mare zi de sărbătoare. Celebrarea Pătimirii Domnului a căpătat astfel o emoție profundă, deschizându-ne inimile pentru a medita la chinurile și moartea Mântuitorului, dar și la atitudinea pe care o avem noi față de cei aflați în suferință. Salutul Papei Francisc de la finalul celebrării a încununat amintirea acestei zile cu o bucurie împărtășită ce ne va rămâne multă vreme în inimi și pe chipuri.
Am pășit în Bazilica San Pietro, ne-am rugat la mormântul Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, am admirat Pietá lui Michelangelo și am descoperit locul unde se odihnesc cei ce au purtat Cheile Împărăției pe pământ, Cripta Papilor. Această necropolă sacră, cunoscută sub numele de Grotte Vaticane, adăpostește mormintele a peste 90 de papi, dar și relicve ale sfinților, regilor și martirilor. În centrul său tăcut se află mormântul Sfântului Petru. Ne-am odihnit sufletele în fața mormintelor lui Pius XII, Paul al VI-lea, Ioan Paul I.
După amiază am salutat comunitatea de români formată la San Vitale, am participat la Sfânta Liturghie și am avut bucuria să revedem preoți ai Diecezei de Iași ce își continuă studiile în Cetatea Eternă, precum și pe pr. Isidor Iacovici care este alături de românii din Italia de 25 de ani.
Luni, 14 aprilie, a trebuit să ne luăm rămas bun, dar cu dorința de a reveni, căci Roma poartă multe povești ce așteaptă să fie descoperite.
Au fost zile pline de har, zile ce ne-au reînnoit spiritual. Am pășit pe drumurile martirilor, ne-am convins că Biserica nu uită niciodată de cei ce contribuie la vestirea Evangheliei, ci dă mărturie despre fiecare și păstrează amintirea vie. Pelerinajul ne-a dat ocazia nu doar să trecem prin Porțile Sfinte ale Bazilicilor, dar și să ne apropiem de noi înșine, de cel de lângă noi și să întărim legătura dintre noi și Dumnezeu. A fi pelerin în Roma ne-a confirmat că Dumnezeu așteaptă mereu să fie redescoperit și urmat.
Câteva impresii și gânduri ale pelerinilor:
- „Vizita mea la Roma a fost o experiență cu totul specială, mai ales ca am avut ocazia de a participa în acest an jubiliar. Atmosfera orașului a avut o încărcătură spirituală aparte, iar străzile pline de pelerini din toate colțurile lumii m-au făcut să simt unitatea și emoția unui moment istoric. Monumentele vechi, precum Colosseumul sau Vaticanul, au căpătat o semnificație și mai profundă în acest context. Roma rămâne, fără îndoială, un loc unde trecutul, credința și prezentul se împletesc într-un mod unic”. (Cimpoeșu Darius)
- „Anul acesta am avut binecuvântarea de a face un pelerinaj la Roma, într-un an jubiliar special, o ocazie unică ce mi-a marcat profund sufletul. A fost o experiență emoționantă și plină de har, în care am pășit pe urmele credinței, am vizitat locuri sfinte și am simțit o apropiere autentică de Dumnezeu. Acest pelerinaj a fost mai mult decât o simplă călătorie, a fost un moment de reflecție, recunoștință și reînnoire spirituală”. (Barote Bianca)
- „Experiența mea în cadrul pelerinajului la Roma a fost una bogată în amintiri de neuitat și în roade spirituale. A vizita locurile în care Sfinții Apostoli Petru și Paul și-au dat viața ca martiri pentru a-l vesti pe Isus, nu poate fi o experiență care să nu te miște! Vizitarea mormintelor celor doi mari Apostoli, dar și mormintele papilor au fost momente inedite, pline de emoție și uimire! M-am întors acasă cu inima mult mai plină de credință și certitudine și cu un bagaj imens de amintiri ale frumoaselor locuri vizitate!” (Santu Selina-Carina)
- „Eu am savurat fiecare moment, dar am trăit foarte intens urcarea celor 28 de trepte în genunchi. Mi-a plăcut foarte mult în Duminica Floriilor la Vatican”. (Apostol Celina)
La finalul acestei experiențe, îi mulțumim Domnului pentru toate darurile primite, pentru comuniune și sperăm ca roadele să rămână. Transmitem un gând de recunoștință și prețuire părintelui Iosif Iacob ce ne-a însoțit, ne-a dezvăluit istoria din spatele locurilor vizitate și ne-a ghidat pașii pe străzile Romei.
Alma-Mariana Ciobanu