În aleasa zi de 10 iunie 2024, ora 10:00, la Institutul Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iași, s-a desfășurat ceremonia de absolvire a studiilor de licență, specializările Teologie Romano- Catolică Asistență Socială și Teologie Romano-Catolică Pastorală, din Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Evenimentul a debutat în capela Institutului Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iași cu sfânta Liturghie solemnă, celebrată de PS Iosif Păuleț, episcop de Iași, transmisă în direct de Ercis FM și Angelus TV; apoi, copleșiți de emoții, preoții profesori, profesorii, reprezentanții instituțiilor de practică și de voluntariat, familiile, prietenii, studenții absolvenți și studenții, s-au întâlnit în Aula Magna a ITRC, pentru a participa la ceremonia de absolvire, în deschiderea căreia studenții absolvenți au intonat imnul Gaudeamus Igitur, Părintele Decan al FTRC, conf. univ. dr. pr. Ștefan LUPU a strigat catalogul pentru ultima dată, după care, toți cei prezenți au asistat la Lectio Magistralis – Cultură și educație, susținută de lect. univ. dr. pr. Iulian ROBU, urmată de acordarea diplomelor de absolvire.
S-au alăturat, prin intermediul mijloacelor electronice, pentru a-i felicita pe absolvenți, ÎPS Aurel PERCĂ, Arhiepiscop Mitropolit de București, lect. univ. dr. pr. Eduard GIURGI, Decan al Facultății de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București, lect. univ. dr. pr. Daniel IACOBUȚ, Decan de Iași și profesor în Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Niculina KARACSONY, Director General Adjunct, Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.
Date fiind coordonatele în jurul cărora a avut loc ceremonia (10 iunie, ora 10:00), ne-am luat îndrăzneala să afirmăm: o facultate de 10, într-o universitate de 10, cu studenți de 10 și cu cadre didactice de 10.
Am avut cu toții privilegiul de a studia într-o școală clasică, serioasă și riguroasă, locul potrivit pentru rafinare intelectuală, morală și spirituală.
La FTRC este vorba de chemare, de vocație, dar nu numai. Se pregătesc oameni a căror erudiție poate influența domenii precum administrația, asistența socială, cultura și întreaga societate. Ne-am bucurat în tot acest parcurs de o pregătire complexă și completă: teologie, drept, istorie, filosofie, spiritualitate, psihologie, sociologie, sprijin pentru a deveni oameni bine formați în a modela societatea în care trăim.
Cu toții am ales un drum plin de provocări, dar și de o profundă semnificație spirituală și umană. Vocația noastră este una nobilă, care cere nu doar cunoștințe teologice și abilități personale sau competențe profesionale, ci și o inimă deschisă și o voință puternică de a sluji, de a-i însoți pe cei din jurul nostru pe calea credinței, de a fi cu cei aflați în nevoie, de a aduce alinare, mângâiere și speranță în viețile celor marginalizați sau aflați în suferință; fie doar și printr-un cuvânt… uneori…
Pe parcursul anilor de studiu în Facultatea de Teologie Romano-Catolică, cu toții am învățat nu doar din cărți, ci și din experiențe de viață, din interacțiunile cu profesorii noștri, cu colegii și cu comunitatea; am învățat să ascultăm, să înțelegem și să răspundem cu compasiune. Am învățat să fim nu doar teologi sau asistenți sociali, ci și lideri spirituali, ghizi și prieteni pentru cei pe care îi vom întâlni în munca noastră, dar și în interacțiunile noastre de zi cu zi, în fiecare om ce va fi în calea noastră.
Astăzi, pe măsură ce pășim în afara aulelor facultății, suntem chemați să fim lumină și sare în lume. Pe viitor, fie că unii dintre noi vor sluji în parohii, alții în instituții de asistență socială, în școli sau în alte domenii, vocația noastră rămâne aceeași: să reflectăm iubirea și Cuvântul Domnului prin tot ceea ce facem; „să ne amintim mereu cuvintele Domnului: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mt 28,20).
În modelul iubirii arătată de Isus Cristos față de umanitatea aflată în suferință, la fel suntem și noi chemați să acționăm, să ne oprim în fața situațiilor de fragilitate, să ascultăm strigătul singurătății, al durerii și să ne aplecăm asupra celor triști, să contribuim la o lume bună și dreaptă, totul în construirea și în dezvoltarea unei „civilizații a iubirii”.
Să avem curajul să ne trăim credința în fiecare zi, să fim mărturisitori ai speranței și ai iubirii divine în lumea care ne așteaptă cu speranță; da, cu speranță, deoarece, așteptările celor din jurul nostru, de la noi, ca absolvenți ai FTRC, acestea sunt: credință, speranță, iubire, bine. Ne prezentăm în fața semenilor noștri cu acest atu, restul depinde de fiecare dintre noi.
Cătălina Popescu